Ieri am terminat de citit cartea lui Paul Goma - "Scrisuri 1972-1998", o carte pe care autorul, in cea mai mare parte a scris-o in exil si este o replica dura data cenzurii comuniste din domeniul cultural si nu numai. M-a atras stilul lejer al autorului, pe intelesul tuturor, cu ajutorul caruia isi argumenteaza scrisorile, articolele, interviurile date in perioada 1972 - 1998. Stilul scriitorului, revolta sa impotriva sistemului comunist in genere, nu doar al celui din Romania, m-au determinat sa raman pe aceeasi linie si azi am inceput sa citesc Dinu Sararu - "Niste tarani".
Este o diferenta, bineinteles (cartea lui Paul Goma este o colectie de scrisori, interviuri, articole etc. pe cand "Niste tarani" este un roman) dar au un acelasi substrat si anume sa arate ca nu tot ce se spune ca este bun este intr-adevar bun.
Am sa reproduc in continuare cateva fraze spuse de Dinu Sararu dupa publicarea romanului sau de debut "Niste tarani":
"Ma duceau la exasperare imaginile din literatura in care ni se descria un taran continuu fericit si care nu mai stia ce sa faca de bucurie ca a venit, in sfarsit, revolutia socialista sa-i invite la colectivizare ca la o serbare. Taranul[...] a avut clar sentimentul ca se afla pentru prima data singur in fata istoriei. Asadar, se poate spune ca am scris romanul Niste tarani din spirit polemic, dar si mai exact din dorinta de a spune adevarul."
Voi reveni cand termin de citit cartea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu