Fortificatiile Bucurestiului (partea I)

Incepand de azi voi deschide o serie de istorie a Bucurestiului mai putin cunoscuta publicului larg.

Fortificatiile Bucurestiului (partea I)
Putina lume stie ca Bucurestiul are o centura de forturi construite in secolul XIX, la fel ca Verdu sau Liege. Daca insa in alte parti acestea sunt obiective turistice, forturile lui Carol I au fost uitate chiar si de bucuresteni. Unele sunt in incinta unor unitati militare, altele au fost cumparate de diversi investitori iar majoritatea zac pur si simplu in paragina, in padurile de pe marginea Sos. de Centura. Un altul constituie nucleul penitenciarului Jilava.
Aceasta este povestea fortificatiilor Bucurestiului si starea lor actuala, povestea unei investitii colosale pentru acea vreme care a sfarsit prin a nu fi utilizata niciodata.
Inca de la urcarea pe tronul Romaniei, Carol I a intentionat sa construiasca o linie de aparare a Bucurestuilui, pentru a proteja capitala de o posibila invazie otomana. Infrangerea turcilor din 1877-1878 a inlaturat insa acest pericol si proiectul initial a fost abandonat.
Peste cativa ani insa, amestecul din ce in ce mai puternic al Rusiei in politica interna a Romaniei si a altor tari din regiune va face ca ideea sa fie reluata.
In 1882, o comisie militara numita de rege elaboreaza un plan de fortificare a tarii care prevedea construirea unei centuri in jurul capitalei si inchiderea spatiului dintre Galati si Focsani printr-o linie intarita. Generalul belgian Henri Alexis Brialmont, unul dintre cei mai mari specialisti ai epocii, a fost insarcinat cu proiectarea lucrarilor defensive, impreuna cu doi specialisti romani, capitanii Boteanu si Culcer. In 1884, trupele de geniu incep lucrarile de constructie. Lucrarile vor fi oficial terminate in 1885, desi completarea si imbunatatirea fortificatiilor va continua pana in 1889.
In final, centura cuprindea 18 forturi (Chitila, Otopeni, Mogosoaia, Jilava, Pantelimon, Cernica, Catelu, Leordeni, Popesti, Berceni, Broscarie, Magurele, Bragadiru, Domnesti, Chiajna, Tunari, Stefanesti si Afumati) si 18 baterii intermediare. Armamentul consta in obuziere grele de 210 mm si tunuri de 150 respectiv 57 mm. In total, cetatea dispunea de 364 de piese de artilerie, dintre care cel putin 60 de obuziere grele Krupp de 210 mm. Distanta aproximativa intre doua fortificatii era de 2 km, adica bataia maxima a pieselor de 57 mm. Centura a fost construita la aproximativ 8 km distanta de marginea de atunci a orasului, pentru a feri capitala de un posibil bombardament al artileriei grele inamice. Tot atunci au fost construite si soseaua si linia ferata de centura, pentru a permite trupelor de rezerva sa se deplaseze rapid in sectoarele amenintate.

(Va urma)

Sursa: Revista Cartii