No comment...
duminică, 20 aprilie 2008
Banul este ochiul Dracului
Vechea zicala ramaneasca isi gaseste in ziua de azi aplicatia mai bine ca niciodata.
Se stie foarte bine ca majoritatea platilor se fac pe card.
Cititi de la sfarsit la inceput cuvantul CARD si o sa-mi dati dreptate...
Se stie foarte bine ca majoritatea platilor se fac pe card.
Cititi de la sfarsit la inceput cuvantul CARD si o sa-mi dati dreptate...
Fortificatiile Bucurestiului (partea a - III - a)
(Continuare)
Sursa: Revista cartii
Exista insa un proiect de transformare a unuia dintre forturi intr-un muzeu. Fundatia Academia Civica, condusa de Ana Blandiana, intentioneaza sa faca din Fortul Jilava un muzeu al crimelor comunismului (fundatia mai administreaza un astfel de muzeu in fostul penitenciar din Sighet). Muzeul ar comemora numeroasele victime ale comunismului care au murit intre zidurile celebre puscarii. Nu se stie insa daca acest proiect va primi aprobarile necesare.
Probabil ca ceea ce face diferenta intre forturile belgiene si cele de la Bucuresti este faptul ca primele au fost aparate pana la capat, in timp ce ale noastre au fost abandonate in mod rusinos. Este adevarat ca aparatorii de la Anvers sau Liege au fost infranti insa jertfa lor este si astazi un exemplu pentru vizitatori. Generalii romani au luat insa o decizie gresita, pe care au ascuns-o ulterior nefacand nimic pentru ca fortificatiile sa fie incluse in circuitul turistic. Caci prima intrebare pe care un vizitator ar puneo vazand boltile de beton armat groase de 3 metri ale forturilor ar fi: de ce nu au fost aparate? O greseala strategica de acum 90 de ani a aruncat astfel in umbra unele dintre cele mai interesante monumente arhitectonice ale Bucurestiului.
Costuri
Construirea centurii fortificate (incluzand soseaua de centura, calea ferata si alte investitii conexe) a necesitat investitii considerabile pentru acea vreme: 111.542.772 de lei, echivalentul bugetului total al Ministerului Apararii pe trei ani. Avand in vedere ca majoritatea lucrarilor au fost executate intr-un singur an, o mare parte a bugetului national din acea perioada a fost investit in constructia lor.
Aparitia obuzelor tip mina in 1885 a necesitat noi investitii, estimate la 24% din bugetul initial, pentru modificarea forturilor pentru a face fata acestui nou pericol.
Trebuie remarcat ca, desi lucrarile au fost efectuate exclusiv de catre cele cateva batalioane de genisti ale armatei sprijinite de rezervisti, majoritatea constructiilor au fost gata in numai un an. Probabil ca azi, cu toate utilajele aflate la dispozitia constructorilor, doar construirea soselei de centura ar necesita o perioada mult mai lunga.
(Sfarsit)
Probabil ca ceea ce face diferenta intre forturile belgiene si cele de la Bucuresti este faptul ca primele au fost aparate pana la capat, in timp ce ale noastre au fost abandonate in mod rusinos. Este adevarat ca aparatorii de la Anvers sau Liege au fost infranti insa jertfa lor este si astazi un exemplu pentru vizitatori. Generalii romani au luat insa o decizie gresita, pe care au ascuns-o ulterior nefacand nimic pentru ca fortificatiile sa fie incluse in circuitul turistic. Caci prima intrebare pe care un vizitator ar puneo vazand boltile de beton armat groase de 3 metri ale forturilor ar fi: de ce nu au fost aparate? O greseala strategica de acum 90 de ani a aruncat astfel in umbra unele dintre cele mai interesante monumente arhitectonice ale Bucurestiului.
Costuri
Construirea centurii fortificate (incluzand soseaua de centura, calea ferata si alte investitii conexe) a necesitat investitii considerabile pentru acea vreme: 111.542.772 de lei, echivalentul bugetului total al Ministerului Apararii pe trei ani. Avand in vedere ca majoritatea lucrarilor au fost executate intr-un singur an, o mare parte a bugetului national din acea perioada a fost investit in constructia lor.
Aparitia obuzelor tip mina in 1885 a necesitat noi investitii, estimate la 24% din bugetul initial, pentru modificarea forturilor pentru a face fata acestui nou pericol.
Trebuie remarcat ca, desi lucrarile au fost efectuate exclusiv de catre cele cateva batalioane de genisti ale armatei sprijinite de rezervisti, majoritatea constructiilor au fost gata in numai un an. Probabil ca azi, cu toate utilajele aflate la dispozitia constructorilor, doar construirea soselei de centura ar necesita o perioada mult mai lunga.
(Sfarsit)
Sursa: Revista cartii
duminică, 13 aprilie 2008
Fortificatiile Bucurestiului (partea a-II-a)
(Continuare)
(Va urma)
Sursa: Revista Cartii
Interesant este faptul ca forturile de la Bucuresti erau mult mai moderne decat cele construite la Liege sau Namur de acelasi Brialmont, ale carui idei revolutionare pentru acea vreme nu fusesera acceptate in totalitate de conducerea armatei belgiene. Din acest motiv, Brialmont a preferat sa demisioneze din armata Belgiei in perioada in care a supravegheat lucrarile de la Bucuresti, pe care a continuat sa le imbunatateasca si dupa ce a iesit oficial la pensie, in 1886. Spre deosebire de forturile belgiene sau franceze din aceeasi perioada, cele de la Bucuresti erau foarte bine camuflate si protejate, toate piesele de artilerie erau amplasate in cupole blindate iar sistemul de transport era complet si bine organizat. In plus, modificarile aduse ulterior au imbunatatit subsatantial protectia impotriva artileriei grele, prin sporirea grosimii boltilor de beton si a stratului de pamant care proteja exteriorul forturilor.
Regele Carol I era extrem de mandru de centura de forturi, pe care o enumera in testamentul sau printre marile realizari din timpul domniei sale, cerand ca atunci cand va muri “tunurile sa bubuie din toate forturile din Bucuresti, Focsani si Galati, ridicate de mine ca un scut puternic al vetrei stramosesti in timp de grele incercari de care Cerul sa pazeasca Tara.”
Avea sa fie insa si ultima salva trasa de tunurile din forturi. In 1914, anul mortii regelui, armata germana pulverizeaza forturile belgiene construite de Brialmont cu ajutorul unor tunuri super grele de asediu, construite special in acest scop. Ajungand la concluzia ca fortificatiile de acest tip sunt deja depasite, conducatorii armatei romane ordona ca majoritatea pieselor de artilerie ale Cetatii Bucuresti sa fie scoase si transformate in piese de camp, pentru a completa deficitul de tunuri ale armatei. Atunci cand, in 1916, armatele inamice se apropie de Bucuresti, ele vor gasi cetatea dezarmata iar capitala parasita de aparatori, “un nevolnic oras deschis”, asa cum se exprima un contemporan. Prost informati, germanii adusesera insa cu ei de pe frontul de vest piesele speciale de asediu, asteptandu-se sa gaseasca centura in stare de aparare. Trebuie remarcat ca decizia abandonarii forturilor nu a fost corecta. Caderea uvrajelor belgiene nu se datorase slabiciunii fortificatiilor in sine, ci proastei cooperari intre trupele din forturi si trupele care trebuiau sa asigure intervalele dintre ele.
Regele Carol I era extrem de mandru de centura de forturi, pe care o enumera in testamentul sau printre marile realizari din timpul domniei sale, cerand ca atunci cand va muri “tunurile sa bubuie din toate forturile din Bucuresti, Focsani si Galati, ridicate de mine ca un scut puternic al vetrei stramosesti in timp de grele incercari de care Cerul sa pazeasca Tara.”
Avea sa fie insa si ultima salva trasa de tunurile din forturi. In 1914, anul mortii regelui, armata germana pulverizeaza forturile belgiene construite de Brialmont cu ajutorul unor tunuri super grele de asediu, construite special in acest scop. Ajungand la concluzia ca fortificatiile de acest tip sunt deja depasite, conducatorii armatei romane ordona ca majoritatea pieselor de artilerie ale Cetatii Bucuresti sa fie scoase si transformate in piese de camp, pentru a completa deficitul de tunuri ale armatei. Atunci cand, in 1916, armatele inamice se apropie de Bucuresti, ele vor gasi cetatea dezarmata iar capitala parasita de aparatori, “un nevolnic oras deschis”, asa cum se exprima un contemporan. Prost informati, germanii adusesera insa cu ei de pe frontul de vest piesele speciale de asediu, asteptandu-se sa gaseasca centura in stare de aparare. Trebuie remarcat ca decizia abandonarii forturilor nu a fost corecta. Caderea uvrajelor belgiene nu se datorase slabiciunii fortificatiilor in sine, ci proastei cooperari intre trupele din forturi si trupele care trebuiau sa asigure intervalele dintre ele.
(Va urma)
Sursa: Revista Cartii
Fortificatiile Bucurestiului (partea I)
Incepand de azi voi deschide o serie de istorie a Bucurestiului mai putin cunoscuta publicului larg.Fortificatiile Bucurestiului (partea I)
Putina lume stie ca Bucurestiul are o centura de forturi construite in secolul XIX, la fel ca Verdu sau Liege. Daca insa in alte parti acestea sunt obiective turistice, forturile lui Carol I au fost uitate chiar si de bucuresteni. Unele sunt in incinta unor unitati militare, altele au fost cumparate de diversi investitori iar majoritatea zac pur si simplu in paragina, in padurile de pe marginea Sos. de Centura. Un altul constituie nucleul penitenciarului Jilava.
Aceasta este povestea fortificatiilor Bucurestiului si starea lor actuala, povestea unei investitii colosale pentru acea vreme care a sfarsit prin a nu fi utilizata niciodata.
Inca de la urcarea pe tronul Romaniei, Carol I a intentionat sa construiasca o linie de aparare a Bucurestuilui, pentru a proteja capitala de o posibila invazie otomana. Infrangerea turcilor din 1877-1878 a inlaturat insa acest pericol si proiectul initial a fost abandonat.
Peste cativa ani insa, amestecul din ce in ce mai puternic al Rusiei in politica interna a Romaniei si a altor tari din regiune va face ca ideea sa fie reluata.
In 1882, o comisie militara numita de rege elaboreaza un plan de fortificare a tarii care prevedea construirea unei centuri in jurul capitalei si inchiderea spatiului dintre Galati si Focsani printr-o linie intarita. Generalul belgian Henri Alexis Brialmont, unul dintre cei mai mari specialisti ai epocii, a fost insarcinat cu proiectarea lucrarilor defensive, impreuna cu doi specialisti romani, capitanii Boteanu si Culcer. In 1884, trupele de geniu incep lucrarile de constructie. Lucrarile vor fi oficial terminate in 1885, desi completarea si imbunatatirea fortificatiilor va continua pana in 1889.
In final, centura cuprindea 18 forturi (Chitila, Otopeni, Mogosoaia, Jilava, Pantelimon, Cernica, Catelu, Leordeni, Popesti, Berceni, Broscarie, Magurele, Bragadiru, Domnesti, Chiajna, Tunari, Stefanesti si Afumati) si 18 baterii intermediare. Armamentul consta in obuziere grele de 210 mm si tunuri de 150 respectiv 57 mm. In total, cetatea dispunea de 364 de piese de artilerie, dintre care cel putin 60 de obuziere grele Krupp de 210 mm. Distanta aproximativa intre doua fortificatii era de 2 km, adica bataia maxima a pieselor de 57 mm. Centura a fost construita la aproximativ 8 km distanta de marginea de atunci a orasului, pentru a feri capitala de un posibil bombardament al artileriei grele inamice. Tot atunci au fost construite si soseaua si linia ferata de centura, pentru a permite trupelor de rezerva sa se deplaseze rapid in sectoarele amenintate.
(Va urma)
Sursa: Revista Cartii
marți, 8 aprilie 2008
Maxima zilei
"Daca vrei sa-ti pui mintea pe drumul cel bun trebuie s-o pacalesti spunindu-i ca va fi usor." (Giovanni Casanova)
luni, 7 aprilie 2008
Cel mai iubit dintre pamanteni - Marin Preda
Secvente din film:
Este cumva gresit daca spunem ca "astea" au fost odata?! Oare nu este un perpetuum mobile?!
Este cumva gresit daca spunem ca "astea" au fost odata?! Oare nu este un perpetuum mobile?!
Poezia saptamanii
ULTIMA SCRISOARE
(Mihai Beniuc)
Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus,magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Simteam in mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.
O,de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De neinteles, de nedescris.
Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.
Vei fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand or sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.
Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.
In sprijinul colegului Brotacu'
Odata cu deschiderea blogului Cibani subterani, m-am gandit ca este bine sa vin in sprijinul colegului Brotacu' si sa-i dau unele subiecte de pe HI5.
Priviti si minunati-va:
Manelist convins, imbracat in alb ca un falfan...
Ba, tu nu vezi ce coaste am?! De-ti dau una imi cade scrumu' de la tigara...
Sunt mai cool ca un papagal... Fazanu' este deja pe locul trei (unu si doi este ocupat de mine).
La noi la Poplaca s-a bagat internet. Eu sunt cel mai conectat baiat din sat. L-am depasit pe Pacala...
Orice comentariu este de prisos.....
Daca nu am succes la fete poate la baieti... D-aia mi-am pus cercel in urechea dreapta...
Abia am implinit 15 anisori si dupa cum vedeti ma pot urca pe cele mai inalte culmi ale civilizatiei...
Priviti si minunati-va:
Manelist convins, imbracat in alb ca un falfan...
Ba, tu nu vezi ce coaste am?! De-ti dau una imi cade scrumu' de la tigara...
Sunt mai cool ca un papagal... Fazanu' este deja pe locul trei (unu si doi este ocupat de mine).
La noi la Poplaca s-a bagat internet. Eu sunt cel mai conectat baiat din sat. L-am depasit pe Pacala...
Orice comentariu este de prisos.....
Daca nu am succes la fete poate la baieti... D-aia mi-am pus cercel in urechea dreapta...
Abia am implinit 15 anisori si dupa cum vedeti ma pot urca pe cele mai inalte culmi ale civilizatiei...
Cand am vazut primavara
Cuprins de febra zilnica a problemelor nu am avut timp sa vad cum au inflorit magnoliile si au infrunzit toti pomii. Dar azi, avand o zi libera, am putut observa frumusetea oferita de natura.
duminică, 6 aprilie 2008
Lacrimile de crocodili sunt reale
In imagine: Un crocodil din Parcul Zoologic St. Augustine din Florida, ce-si varsa lacrimile in timp ce mananca. Fotografie preluata de zoologul Kent Vliet in timpul studiului sau despre acest fenomen
Cand cineva se preface, adesea folosim expresia „a plange cu lacrimi de crocodil” ce vine de la mitul conform caruia aceste animale plang in timp ce mananca.
In urma unui studiu, un cercetator de la Universitatea din Florida a ajuns la concluzia ca crocodilii scot un tipat cat benchetuiesc – mai mult din motive fiziologice decat din sentimentul de mila.
Zoologul Kent Vliet a pus sub observatie in timp ce se hraneau 4 caimani captivi si 3 aligatcori, amandoua speciile inrudite cu crocodilul. El a descoperit ca 5 din cele 7 exemplare lacrimau in momentul in care rupeau din prada, unele chiar faceau basici sau spume.
„Pentru ca literatura aduce multe referinte cu privire la acest fapt dar mai mult ca o anecdota, ne-am hotarat sa ne uitam cu mai multa atentie!” spune Vliet. Dupa ce a primit un telefon din partea Dr. Malcom Shaner – consultant in neurologie si profesor clinician – care investiga un sindrom destul de rar intalnit ce cauzeaza o paralizie cu efectele „lacrimilor de crocodil”, acesta si-a inceput proiectul de cercetare.
Desi nu se putea folosi ca hrana un om, Vliet a folosit un fel asemanator cu hrana pentru caini. S-au ales aligatori si caimani pentru acest studiu fiindca acestia sunt dresati sa manance pe uscat si pot fi observati mai usor! El este de parere ca lacrimile rezulta din comportamentul nerabdator si lacom al acestor specii. Exista ipoteza ca aerul care patrunde brusc in sinusuri s-ar amesteca cu lacrimile din glande si se scurg in ochi.
Totusi ce factor anume cauzeaza aceste lacrimi ramane inca un mister!
Cand cineva se preface, adesea folosim expresia „a plange cu lacrimi de crocodil” ce vine de la mitul conform caruia aceste animale plang in timp ce mananca.
In urma unui studiu, un cercetator de la Universitatea din Florida a ajuns la concluzia ca crocodilii scot un tipat cat benchetuiesc – mai mult din motive fiziologice decat din sentimentul de mila.
Zoologul Kent Vliet a pus sub observatie in timp ce se hraneau 4 caimani captivi si 3 aligatcori, amandoua speciile inrudite cu crocodilul. El a descoperit ca 5 din cele 7 exemplare lacrimau in momentul in care rupeau din prada, unele chiar faceau basici sau spume.
„Pentru ca literatura aduce multe referinte cu privire la acest fapt dar mai mult ca o anecdota, ne-am hotarat sa ne uitam cu mai multa atentie!” spune Vliet. Dupa ce a primit un telefon din partea Dr. Malcom Shaner – consultant in neurologie si profesor clinician – care investiga un sindrom destul de rar intalnit ce cauzeaza o paralizie cu efectele „lacrimilor de crocodil”, acesta si-a inceput proiectul de cercetare.
Desi nu se putea folosi ca hrana un om, Vliet a folosit un fel asemanator cu hrana pentru caini. S-au ales aligatori si caimani pentru acest studiu fiindca acestia sunt dresati sa manance pe uscat si pot fi observati mai usor! El este de parere ca lacrimile rezulta din comportamentul nerabdator si lacom al acestor specii. Exista ipoteza ca aerul care patrunde brusc in sinusuri s-ar amesteca cu lacrimile din glande si se scurg in ochi.
Totusi ce factor anume cauzeaza aceste lacrimi ramane inca un mister!
Sursa: Science Daily
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
