Multi dintre contemporanii mei traiesc in umbra "inaintasilor" neputand sa le depaseasca capacitatile sau cel putin sa se indoiasca de ele. Si astfel devin niste personaje sterse pe fata pamantului care fac umbra degeaba laudand stradaniile stramosilor, parintilor, fara sa-si dea seama ca ei nu sunt in stare de nimic.
Cand cineva are curajul sa gandeasca si sa faca ceva maret de care nu au fost in stare "inaintasii", epigonii il blameaza acuzandu-l de rebeliune (si nu de revolutie in gandire).
Asa s-a intamplat cu toti cei care au spus si facut ceva maret: la vremea lor nu au fost intelesi de muritori. Caci daca au zis ceva corect, cu siguranta era peste ceea ce gandea restul.
P.S. Se spune ca "apa trece si pietrele raman." Eu cred ca pietrele se tocesc si doar apa ramane trecand...
Cand cineva are curajul sa gandeasca si sa faca ceva maret de care nu au fost in stare "inaintasii", epigonii il blameaza acuzandu-l de rebeliune (si nu de revolutie in gandire).
Asa s-a intamplat cu toti cei care au spus si facut ceva maret: la vremea lor nu au fost intelesi de muritori. Caci daca au zis ceva corect, cu siguranta era peste ceea ce gandea restul.
P.S. Se spune ca "apa trece si pietrele raman." Eu cred ca pietrele se tocesc si doar apa ramane trecand...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu