Fortificatiile Bucurestiului (partea a - III - a)

(Continuare)

Exista insa un proiect de transformare a unuia dintre forturi intr-un muzeu. Fundatia Academia Civica, condusa de Ana Blandiana, intentioneaza sa faca din Fortul Jilava un muzeu al crimelor comunismului (fundatia mai administreaza un astfel de muzeu in fostul penitenciar din Sighet). Muzeul ar comemora numeroasele victime ale comunismului care au murit intre zidurile celebre puscarii. Nu se stie insa daca acest proiect va primi aprobarile necesare.
Probabil ca ceea ce face diferenta intre forturile belgiene si cele de la Bucuresti este faptul ca primele au fost aparate pana la capat, in timp ce ale noastre au fost abandonate in mod rusinos. Este adevarat ca aparatorii de la Anvers sau Liege au fost infranti insa jertfa lor este si astazi un exemplu pentru vizitatori. Generalii romani au luat insa o decizie gresita, pe care au ascuns-o ulterior nefacand nimic pentru ca fortificatiile sa fie incluse in circuitul turistic. Caci prima intrebare pe care un vizitator ar puneo vazand boltile de beton armat groase de 3 metri ale forturilor ar fi: de ce nu au fost aparate? O greseala strategica de acum 90 de ani a aruncat astfel in umbra unele dintre cele mai interesante monumente arhitectonice ale Bucurestiului.

Costuri
Construirea centurii fortificate (incluzand soseaua de centura, calea ferata si alte investitii conexe) a necesitat investitii considerabile pentru acea vreme: 111.542.772 de lei, echivalentul bugetului total al Ministerului Apararii pe trei ani. Avand in vedere ca majoritatea lucrarilor au fost executate intr-un singur an, o mare parte a bugetului national din acea perioada a fost investit in constructia lor.
Aparitia obuzelor tip mina in 1885 a necesitat noi investitii, estimate la 24% din bugetul initial, pentru modificarea forturilor pentru a face fata acestui nou pericol.
Trebuie remarcat ca, desi lucrarile au fost efectuate exclusiv de catre cele cateva batalioane de genisti ale armatei sprijinite de rezervisti, majoritatea constructiilor au fost gata in numai un an. Probabil ca azi, cu toate utilajele aflate la dispozitia constructorilor, doar construirea soselei de centura ar necesita o perioada mult mai lunga.

(Sfarsit)

Sursa: Revista cartii

Fortificatiile Bucurestiului (partea a-II-a)

(Continuare)

Interesant este faptul ca forturile de la Bucuresti erau mult mai moderne decat cele construite la Liege sau Namur de acelasi Brialmont, ale carui idei revolutionare pentru acea vreme nu fusesera acceptate in totalitate de conducerea armatei belgiene. Din acest motiv, Brialmont a preferat sa demisioneze din armata Belgiei in perioada in care a supravegheat lucrarile de la Bucuresti, pe care a continuat sa le imbunatateasca si dupa ce a iesit oficial la pensie, in 1886. Spre deosebire de forturile belgiene sau franceze din aceeasi perioada, cele de la Bucuresti erau foarte bine camuflate si protejate, toate piesele de artilerie erau amplasate in cupole blindate iar sistemul de transport era complet si bine organizat. In plus, modificarile aduse ulterior au imbunatatit subsatantial protectia impotriva artileriei grele, prin sporirea grosimii boltilor de beton si a stratului de pamant care proteja exteriorul forturilor.
Regele Carol I era extrem de mandru de centura de forturi, pe care o enumera in testamentul sau printre marile realizari din timpul domniei sale, cerand ca atunci cand va muri “tunurile sa bubuie din toate forturile din Bucuresti, Focsani si Galati, ridicate de mine ca un scut puternic al vetrei stramosesti in timp de grele incercari de care Cerul sa pazeasca Tara.”
Avea sa fie insa si ultima salva trasa de tunurile din forturi. In 1914, anul mortii regelui, armata germana pulverizeaza forturile belgiene construite de Brialmont cu ajutorul unor tunuri super grele de asediu, construite special in acest scop. Ajungand la concluzia ca fortificatiile de acest tip sunt deja depasite, conducatorii armatei romane ordona ca majoritatea pieselor de artilerie ale Cetatii Bucuresti sa fie scoase si transformate in piese de camp, pentru a completa deficitul de tunuri ale armatei. Atunci cand, in 1916, armatele inamice se apropie de Bucuresti, ele vor gasi cetatea dezarmata iar capitala parasita de aparatori, “un nevolnic oras deschis”, asa cum se exprima un contemporan. Prost informati, germanii adusesera insa cu ei de pe frontul de vest piesele speciale de asediu, asteptandu-se sa gaseasca centura in stare de aparare. Trebuie remarcat ca decizia abandonarii forturilor nu a fost corecta. Caderea uvrajelor belgiene nu se datorase slabiciunii fortificatiilor in sine, ci proastei cooperari intre trupele din forturi si trupele care trebuiau sa asigure intervalele dintre ele.

(Va urma)

Sursa: Revista Cartii

Fortificatiile Bucurestiului (partea I)

Incepand de azi voi deschide o serie de istorie a Bucurestiului mai putin cunoscuta publicului larg.

Fortificatiile Bucurestiului (partea I)
Putina lume stie ca Bucurestiul are o centura de forturi construite in secolul XIX, la fel ca Verdu sau Liege. Daca insa in alte parti acestea sunt obiective turistice, forturile lui Carol I au fost uitate chiar si de bucuresteni. Unele sunt in incinta unor unitati militare, altele au fost cumparate de diversi investitori iar majoritatea zac pur si simplu in paragina, in padurile de pe marginea Sos. de Centura. Un altul constituie nucleul penitenciarului Jilava.
Aceasta este povestea fortificatiilor Bucurestiului si starea lor actuala, povestea unei investitii colosale pentru acea vreme care a sfarsit prin a nu fi utilizata niciodata.
Inca de la urcarea pe tronul Romaniei, Carol I a intentionat sa construiasca o linie de aparare a Bucurestuilui, pentru a proteja capitala de o posibila invazie otomana. Infrangerea turcilor din 1877-1878 a inlaturat insa acest pericol si proiectul initial a fost abandonat.
Peste cativa ani insa, amestecul din ce in ce mai puternic al Rusiei in politica interna a Romaniei si a altor tari din regiune va face ca ideea sa fie reluata.
In 1882, o comisie militara numita de rege elaboreaza un plan de fortificare a tarii care prevedea construirea unei centuri in jurul capitalei si inchiderea spatiului dintre Galati si Focsani printr-o linie intarita. Generalul belgian Henri Alexis Brialmont, unul dintre cei mai mari specialisti ai epocii, a fost insarcinat cu proiectarea lucrarilor defensive, impreuna cu doi specialisti romani, capitanii Boteanu si Culcer. In 1884, trupele de geniu incep lucrarile de constructie. Lucrarile vor fi oficial terminate in 1885, desi completarea si imbunatatirea fortificatiilor va continua pana in 1889.
In final, centura cuprindea 18 forturi (Chitila, Otopeni, Mogosoaia, Jilava, Pantelimon, Cernica, Catelu, Leordeni, Popesti, Berceni, Broscarie, Magurele, Bragadiru, Domnesti, Chiajna, Tunari, Stefanesti si Afumati) si 18 baterii intermediare. Armamentul consta in obuziere grele de 210 mm si tunuri de 150 respectiv 57 mm. In total, cetatea dispunea de 364 de piese de artilerie, dintre care cel putin 60 de obuziere grele Krupp de 210 mm. Distanta aproximativa intre doua fortificatii era de 2 km, adica bataia maxima a pieselor de 57 mm. Centura a fost construita la aproximativ 8 km distanta de marginea de atunci a orasului, pentru a feri capitala de un posibil bombardament al artileriei grele inamice. Tot atunci au fost construite si soseaua si linia ferata de centura, pentru a permite trupelor de rezerva sa se deplaseze rapid in sectoarele amenintate.

(Va urma)

Sursa: Revista Cartii

Istoria umanitatii

Istoria umanitatii (pe scurt)
1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.
2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.
3. Copii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.
4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.
6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.
7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.
8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.
9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie - Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare - Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.
10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.
11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal.incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand… peste ani…
n. Femeia simte nevoia de a “evada” din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa . un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si… Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.

Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.
Alta morala: Fara femei am fi trait si acum in copac.

Sursa: Piticu

Napoleon nu a murit otravit cu arsenic ci de cancer stomacal

Roger Highfield, Science Editor la Telegraph.co.uk a scris un articol in care a argumentat punctul de vedere conform caruia Napoleon Bonaparte nu a murit otravit cu arsenic ci de cancer stomacal. In ceea ce urmeaza voi incerca sa traduc articolul "Napoleon didn't die from arsenic poisoning":

După 200 de ani de dezbateri asupra cauzelor decesului împăratului francez, cercetătorii de la Institutul naţional de fizică nucleară din Italia(INFN) au examinat mostre din părul acestuia pentru a vedea dacă este adevărată ipoteza potrivit căreia Napoleon a fost otrăvit cu arsenic de gardienii săi, în timpul exilului pe insula Sfânta Elena (Atlanticul de Sud), după bătălia de la Waterloo.

În 1961, cercetătorii au găsit un nivel ridicat de arsenic în părul lui Napoleon, fapt care a dat naştere la speculaţiile potrivit cărora împăratul a murit otrăvit. Autopsia cadavrului nu a scos la iveală nicio dovadă a otrăvirii.

Noul studiu a concluzionat că, în ultimii ani, nivelul de arsenic din corpul lui Napoleon nu a crescut.

Autorii studiului, publicat în Il Nuovo Saggiatore, sunt profesorii Ettore Fiorini şi Ezio Previtali de la INFN şi Angela Santagostino, de la Universitatea din Milano.

Cercetătorii au comparat mostre de păr deţinute de muzee din Franţa şi Italia, care datează din perioada în care copilul Napoleon trăia în Corsica. Alte mostre datează din timpul exilului pe insula Elba, din ziua morţii sale (5 mai 1821), pe insula Sfânta Elena, şi din ziua care a urmat decesului. Au fost prelevate mostre de la Regele Romei (fiul lui Napoleon), în anii 1812, 1816, 1821 şi 1826, şi de la împărăteasa Josephine, după moartea acesteia, în 1814. De asemenea, au fost prelevate mostre de păr de la 10 oameni din zilele noastre.

Mostrele de păr au fost studiate cu ajutorul tehnicii "activare cu neutroni", care nu distruge materialul de studiu şi oferă rezultate precise. Supuse unei radieri intense într-un reactor, elementele din firele de păr devin radioactive, iar cercetătorii pot deduce, pe baza spectrului radioactivităţii, componentele din mostră.

Toate mostrele de păr conţineau arsenic, dar cele vechi de 200 de ani conţineau de 100 de ori mai multă otravă decât cele din zilele noastre. Părul lui Napoleon conţinea un nivel mediu de arsenic de 10 unităţi la un milion, însă acest lucru era tipic pentru populaţia de la începutul secolului al 19-lea. Niveluri similare de arsenic au fost descoperite în mostrele de păr prelevate de la copilul Napoleon şi de la împărăteasa Josephine.

Studiul pare să vină în sprijinul ideii că Napoleon a murit din cauza unui cancer stomacal, provocat de o alimentaţie proastă. Ideea a fost sugerată de un studiu publicat în Nature Clinical Practice Gastroenterology. Riscul de cancer a fost accentuat de faptul că dieta sa era bogată în alimente conservate cu sare şi săracă în fructe şi legume, elemente comune pentru regimul alimentar din timpul lungilor campanii militare.

Napoleon a cucerit mare parte din Europa, dar a fost înfrânt în bătălia de la Waterloo, în 1815. Britanicii l-au exilat pe Insula Sfânta Elena. A murit pe 5 mai 1821, la vârsta de 51 de ani.

Sursa: Telegraph.co.uk

Azi, 26 ianuarie

Azi se implinesc 90 de ani de la nasterea lui Nicolae Ceausescu.
Fostul Secretar General al Partidului Comunist Roman in perioada 11 iulie 1965 - 22 decembrie 1989 si fost Presedinte al Romaniei in perioada 9 decembrie 1967 - 22 decembrie 1989 s-a nascut in data de 26 ianuarie 1918 in localitatea Scornicesti judetul Olt.

Si ca sa ne aducem aminte de ce se intampla inainte de decembrie 1989, sa urmarim acest filmulet. Vizionare placuta!

Despre cum s-a format limba moldoveneasca

In octombrie 1924, rusii au creat in stanga Nistrului, Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca (RSSM), in componenta Ucrainei. De la inceput, RASSM a devenit tinta experimentelor bolsevice care aveau scopul pierderii in timp a identitatii romanesti a locuitorilor si implementarea teoriei moldovenismului.
Inca din 1926, un grup de intelectuali a inceput elaborarea normelor "limbii moldovenesti". Ca baza a "noii" limbi literare a fost luat graiul popular al moldovenilor transnistreni, ucrainizat si rusificat.
Rolul celor care au creat teoria "limbii moldovenesti" ajungand sa "imbogateasca" fondul lexical al "limbii moldovenesti" cu arhaisme, traduceri din rusa ori inventii, precum: cuvantelnic (dictionar), labiuti (ghilimele), aeronascator (oxigen), aeromasurator (barometru), sangurzburator (aeroplan), mancatorie (sufragerie).
ntre anii 1938-1939 majoritatea functionarilor publici cunoscatori ai limbii romane, au fost executati. In aceeasi perioada s-au luat si masuri medievale impotriva cartilor romanesti, acestea fiid arse.
"Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldoveneasca, functionand pe baza grafiei latine", se arata in Constitutia Republicii Moldova, adoptata in 1994. Cu toate acestea, in Transnistria, regiune separatista, sunt decretate trei limbi oficiale: rusa, ucraineana si moldoveneasca.
Scolile din Republica Moldova folosesc, fara exceptie, grafia rusa. Putinele unitati de invatamant care utilizeaza grafia latina, sub presiuni greu de imaginat, sunt inregistrate ca scoli romanesti, limba romana fiind considerata limba straina.
In 2003, la Chisinau a fost editat "Dictionarul moldovenesc-romanesc" al lui Vasile Stati. Dictionar care nu demonstreaza deloc existenta unei limbi moldovenesti diferita de limba romana, ci dimpotriva, pare o mascarada.
Pentru ca prapastia de pe Prut sa se adanceasca, UE a oficializat la sfarsitul lui 2007 limba moldoveneasca, in Parlamentul European pentru acordul Uniunea Europeana - Republica Moldova. Intr-un paragraf al acestui document se spune ca toate actele semnate intre cele doua parti se vor face "in limba moldoveneasca si limbile tarilor membre ale UE".
Acordul a primit sprijinul europarlamentarilor romani din PD, PNL si UDMR, singurii care s-au opus fiind cei ai PSD. Limba moldoveneasca a fost acceptata chiar si de Academia Franceza.

Homosexualitatea la romani (?!)

Dan Horia Maziliu, istoric literar, profesor universitar la Facultatea de Litere din Bucuresti, in cartea sa intitulata "Voievodul, dincolo de sala tronului" sustine si argumenteaza pe baza unor interpretari a cronicilor lui Grigore Ureche si Miron Costin, a pravilelor Evului Mediu si pe scrierile lui Nicolae Iorga, ca nu mai putin de sase dintre domnitorii romani au fost homosexuali. Aceasta inclinatie sexuala a celor sase este data inca din tineretea lor cand erau "ostateci" la turci, ca o garantie a Imperiului Otoman ca parintii isi va plati birurile in continuare.
Voi incerca sa extrag din carte ce este "relevant" in aceasta privinta pentru fiecare domnitor:

1. Vlad Tepes (august - octombrie 1448; 1456 - 1462; decembrie 1476) : in 1442 la Adrianopole, aflat impreuna cu fratele sau Radu la curtea sultanului Murat al 2-lea, a fost violat de mai multe ori ca pedeapsa pentru nesupunerea sa fata de turci. Obsesia lui Vlad Tepes pentru trasul in teapa provenea tocmai dintr-o frustrare sexuala cauzata de pedepsele suferite in tinerete. Tepes a fost acuzat de Biserica de "spurcata sodomie" pentru ca intretinea relatii homosexuale cu prizonierii turci.
2. Radu cel Frumos (1462 - 1475, cu intreruperi) despre care profesorul Maziliu afirma ca renumele de "cel frumos" deroga de la trasaturile sale feminine.
   
3. Iliasi Rares (1546 - 1551) a trecut de bunavoie la islamism tocmai pentru a beneficia de serviciile sexuale ale acestora; astfel profesorul Maziliu spune ca ziua se intretinea cu sfetnicii iar noaptea cu turcoaicele.
4. Mihnea Turcitul (1577-1583; 1585-1591) despre care se afirma in carte ca a fost ibovnicul lui Chinan-pasa, fiind initiat in tainele amorului homosexual chiar de catre acesta.
5. Alexandru Iliasi (Muntenia: 1616 - 1618; 1627 - 1629/ Moldova: 1620 - 1621; 1631 - 1633) se afirma ca a platit un homosexual grec, Batiste Veveli, renumit in aceea vreme in toata Peninsula Balcanica, sa-i fie ibovnic.
6. Stefanita Lupu (1659 - 1601).

Bineinteles ca dupa publicarea cartii au aparut si critici binevenite si binemeritate la care ma raliez. Le voi scrie succint, mentionand inca o data ca ele nu imi apartin dar mi se par pertinente:

• Profesorul Dan Horia Maziliu interpreteaza faptele unui secol vechi prin prisma mentalitatii secolului XXI.
• Radu cel Frumos nu a fost denumit in epoca "cel frumos" ci de abia in secolul XVIII.
• Sultanii aveau haremuri imense cu foarte multe femei ceea ce inseamna ca mediul lor de viata nu era, in mod obligatoriu, unul homosexual.
• Faptul ca unii dintre voievozii romani au stat ani buni la curtea Imperiului Otoman nu inseamna neaparat ca acestia erau homosexuali sau viata la curtea sultanului era dominata de homosexualitate.
• Trecerea la islamism a unor domnitori romani aflati ani buni la curtea sultanului era din dorinta acestora de a-si salva viata cu orice pret si nu avea legatura cu inclinatiile homosexuale ale unora dintre ei.
  
• Proasta relatie a lui Vlad Tepes cu Biserica Ortodaxa se datora faptului ca acesta trecuse la catolicism prin casatorie si nu neaparat unor fapte de homosexualitate, etc.