Serghei Esenin

….Scrisoare de la mama
Puiul mamei,
Daca ti-i dor de-acasa
Atunci te rog pofteste
De sarbatori la noi.
s-aduci nadragi tatucai
mie-o broboada groasa –
la noi sunt tare multe
necazuri si nevoi.

CA ESTI POET DE SEAMA
N-AM NICI-O BUCURIE
Ca faima cea desarta
Mi te-a bagat in jug.
Era cu mult mai bine
Ca din copilarie
Sa fi umblat pe campuri,
Cu bratele pe plug.

Batrana sunt si trupul
De-abia ma mai ridica
Dar daca tu departe
Prin targuri nu plecai
Eu astazi aveam nora
Frumoasa si voinica
Si pe genunchi dam huta
Un nepotel balai.

Dar tu copiii vostri
i-ai risipit prin lume
ti-ai dat usor nevasta
unui barbat strain.
Si singur, fara sprijin
Nu stiu de ce anume
In valmasagul crasmei
Te-ai cufundat deplin.

Tu, sufletelul maicai
Serioja, ce-i cu tine?
Erai asa cuminte
Si-asa de ganditor,
Incat spunea tot satul:
Ce fericit e-n sine
Si Aleksei Esenin
Ca are asa fecior.

Dar tu nadejdea noastra
O amagisi amarnic
De asta-n suflet chinul
Si grijile se-nfig
Caci tatal meu, saracul,
A tot crezut zadarnic
Ca stihurile tale
Or sa ne dea castig.

Din ce primesti pe ele
Tu nu ne poti trimite.
De asta dureroase
Cuvintele-si fac loc
Eu una stiu din cele
De tine patimite:
Poetilor parale
Nu li se dau de loc.

Ca esti poet de seama
n-am nici o bucurie.
Ca faima cea desarta
Mi te-a bagat in jug
Era cu mult mai bine
Ca din copilarie
Sa fi umblat pe campuri
Cu bratele pe plug.

Acum traim ca-n bezna
Necazul ne tot bate
Si la gospodarie
n-avem un cal macar
de-ai fi ramas acasa
am fi avut de toate
si, cum esti plin de minte,
erai de mult primar.

Am fi trait ca lumea
Sub anii ce ne cearca
Tu nu stiai ce-i truda
Si zbuciumul pustiu
Eu ti-as fi pus nevasta
Sa tese si sa toarca
Pe cand tu batranetea
Ne-o linisteai, ca fiu.



Si in replica raspunsul poetului
Raspuns
Tu scumpa mea batrana
Traieste sanatoasa
Eu te tin minte vesnic
Si te doresc mereu
Dar nu pricepi o iota
Din tot ce ma apasa
De ce traiesc pe lume
Si care-i rostul meu

Acum la voi e iarna
Iar tu, scurmandu-ti chinul
In noptile cu luna
Stai ganditoare, hat,
Crezand ca nu stiu cine
Cutremura malinul
Si geamul vi-l presara
Cu ger si cu omat

Dar cum s-adormi maicuta
Cand arzi cum arde-o facla
Cand viscolul boceste
Si geme-n horn nespus?
Te-ai duce la culcare
Dar patul pare-o racla
Si-n racla stramta-mi pare
Ca sunt la groapa dus

Cantand ca mii de dascali
Cu voci fornaitoare
Nemernicul de viscol
Se tanguie hai-hui
Si cad in molcom iures
Banutii de ninsoare
Si-n urma raclei mele
Amici, sotie nu-I

mi-e draga primavara
cu soare mult si vrabii
cu revarsari de ape
ca un potop gonind
pe ele o surcica
ca marile corabii
asa largime are
cat ochii nu cuprind

dar primavara ceea
ce-asa de draga-mi este
eu marea razvratire
in visuri o numesc!
Din pricina ei sufar
Si-astept tanjind o veste
Pe dansa totdeauna
O chem si o doresc

Dar pacostea aceasta
Planeta asta rece!
chiar cu-acest soare-Lenin
Se incalzeste greu!
De asta doar o boala
Vrea sufletul sa-mi sece
Ca beau, starnesc scandaluri
Si-mi fac de cap mereu.

Dar asteptata vreme
Sosi-va mama draga!
Ea va veni desigur
Cu noul ei temei
Ca, vezi, nu de pomana
Ne-am inarmat cu vlaga:
SI UNII STAM LA TUNURI
IAR ALTII LA CONDEI.

Deci uita de parale
Poti fi mai pricopsita?!
Cum, tu esti asta oare,
Ori te-ai schimbat de tot?
Ca doara nu sunt vaca
Ori cal, ori alta vita,
Ca sa fiu scos din staul
cu funia de bot.

Stiu c-am sa ies eu singur
La hotarata vreme
Cand voi tuna prin lume
Si-n sufletele dragi
Si-apoi, cand m-oi intoarce,
Nu uit, tu nu te teme
Sa-ti cumpar tie berta
Si tatalui nadragi.